Motto: Numărul intrărilor trebuie să fie egal cu numărul ieşirilor.
Să vedem partea plină a paharului. Accidentele de diving în România sunt rare, iar cele care implică decese, foarte rare, atât cele din scafandreria profesională cât şi din cea recreaţională. Cel puţin, din ce am aflat de pe forumurile specializate.
Întrebarea este, în ce măsură există o răspunde legală a scafandrilor recreaţionali unul faţă de celălalt, nu numai morală, ci şi legală. Adică daune civile sau chiar sancţionarea penală, cu amendă sau pedeapsa închisorii.
Compară cu un şofer de autoturism, în maşina căruia te urci. Şoferul are o responsabilitate clară, deoarece acţionează asupra comenzilor autovehicolului, iar tu eşti un simplu spectator, în maşină. Pe când ca buddy, nu eşti Poseidon... nu poţi să influenţezi marea, epava, reciful sau rechinul. Sau pe prietenul care o comite şi tu nu iţi dai seama. Aici nu vorbim de şoferi profesionişti, ci de prieteni, familie sau eventual autostopişti de pe un forum sau din faţa centrului de diving.
Este la fel ca atunci cand pleci la munte cu un prieten şi acela cade în prăpastie. Eşti de vină? Doar dacă: l-ai împins efectiv sau ai refuzat să îl ajuţi, deşi pericolul era evident iar tu puteai să o faci, fără să te expui. Nu eşti de vină că ai propus excursia şi traseul, că prietenul nu făcea faţă traseului şi nici că prietenul s-a comportat iresponsabil.
Apa fiind un mediu neprietenos, fiecare dintre noi trebuie să îşi cunoască limitele, şi nu trebuie să îţi propui ori să accepţi scufundări care necesită aptitudini pe care nu le ai sau deprinderi pe care nu le-ai format. Urmarea unui curs de scufundări recreaţionale nu impune ulterior o obligaţie legală specifică, precum carnetul de conducere pentru un şofer. Este doar un demers facultativ, strict privat, dar necesar tocmai pentru a învăţa procedurile de administrare a situaţiilor uzuale şi a incidentelor cu potenţial periculos. PADI, NAUI, SSI sau alte agenţii oferă simple cursuri facultative. Ele nu instituie contracte şi nici nu sunt sprijinite de prevederi legale, pentru a putea pretinde ulterior că înţelegerea de a te scufunda cu cineva în regim de buddies a creat drepturi şi obligaţii juridice ca atunci când semnezi un contract.
Atunci când urmezi cursul nu semnezi că porţi răspunderea celor alături de care te vei scufunda, şi nu există nici o prevedere legală în acest sens, care să funcţioneze ca o semnătură permanentă.
În faţa pericolului, fiecare supravieţuieşte individual, dar ceilalţi scafandrii trebuie să ajute în măsura în care nu intră ei în pericol.
Aşadar, singura discutie legala pertinentă este că nu ai intervenit, deşi puteai să îţi salvezi partenerul de scufundare şi nici nu te puneai pe tine în pericol. Este vorba de art. 203 din Codul penal, "Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate":
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa.
Atenţie la un aspect important. Acest text de lege ne impune obligaţii nu numai faţă de buddy, ci faţă de orice alte persoane pe care le întâlnim, pe sub apă, pe lângă apă sau prin viaţă, în general.
Revenind, faptul că puteai să îl salvezi pe celălalt fără să te expui grav pe tine trebuie demonstrat. Din punct de vedere practic, cinic chiar, este greu de crezut că se va putea demonstra vreodată ceva, în cazul unor buddies sub apă, mai ales în condiţiile de vizibilitate uzual scăzută din apele româneşti. Dar nu trebuie ignorat acest aspect! Apoi, trebuie ca situaţia să fie imposibil de rezolvat chiar de cel aflat în pericol, iarăşi un text foarte alunecos.
Important este că nu trebuie să iei măsuri active înainte de dive. Din lectura legii sus-menţionate, rezultă că măsurile trebuiesc luate de abia după ce intervine un incident cu potenţial periculos.
Referitor la comportamentul personal, mi se pare deplasat să se pretindă că pierderea buddyului din câmpul de vizibilitate constituie o culpă, deoarece nu ai o obligaţie legală în acest sens şi nici nu ştiai că acesta avea nevoie de ajutor.
Referitor la circumstanţele scufundării, influenţa unor factori de mediu incontrolabili precum vizibilitatea scăzută sau a unor capcane gen plasă de pescuit este de natură să te exonereze de orice acuzaţie.
Dincolo de aceste aspecte reci, juridice, rămâne responsabilitatea morală pe care fiecare o purtăm în suflet faţă de celălalt, şi care se poate uşor transforma într-o traumă ca urmare a unui accident suferit de buddy. O astfel de situaţie trebuie în primul rând prevenită, iar ajutorul oferit cu convingerea că ulterior orice lamentare va fi inutilă.
Sper ca cele de mai sus să îţi reamintească că supravieţuirea este în primul rând obligaţia ta şi că aptitudinile sunt foarte importante în primul rând pentru tine.
PS: Aceasta este o opinie juridică cu titlu de dezbatere deschisă, nu un text de lege, iar interpretările îmi aparţin.
Să vedem partea plină a paharului. Accidentele de diving în România sunt rare, iar cele care implică decese, foarte rare, atât cele din scafandreria profesională cât şi din cea recreaţională. Cel puţin, din ce am aflat de pe forumurile specializate.
Întrebarea este, în ce măsură există o răspunde legală a scafandrilor recreaţionali unul faţă de celălalt, nu numai morală, ci şi legală. Adică daune civile sau chiar sancţionarea penală, cu amendă sau pedeapsa închisorii.
Compară cu un şofer de autoturism, în maşina căruia te urci. Şoferul are o responsabilitate clară, deoarece acţionează asupra comenzilor autovehicolului, iar tu eşti un simplu spectator, în maşină. Pe când ca buddy, nu eşti Poseidon... nu poţi să influenţezi marea, epava, reciful sau rechinul. Sau pe prietenul care o comite şi tu nu iţi dai seama. Aici nu vorbim de şoferi profesionişti, ci de prieteni, familie sau eventual autostopişti de pe un forum sau din faţa centrului de diving.
Este la fel ca atunci cand pleci la munte cu un prieten şi acela cade în prăpastie. Eşti de vină? Doar dacă: l-ai împins efectiv sau ai refuzat să îl ajuţi, deşi pericolul era evident iar tu puteai să o faci, fără să te expui. Nu eşti de vină că ai propus excursia şi traseul, că prietenul nu făcea faţă traseului şi nici că prietenul s-a comportat iresponsabil.
Apa fiind un mediu neprietenos, fiecare dintre noi trebuie să îşi cunoască limitele, şi nu trebuie să îţi propui ori să accepţi scufundări care necesită aptitudini pe care nu le ai sau deprinderi pe care nu le-ai format. Urmarea unui curs de scufundări recreaţionale nu impune ulterior o obligaţie legală specifică, precum carnetul de conducere pentru un şofer. Este doar un demers facultativ, strict privat, dar necesar tocmai pentru a învăţa procedurile de administrare a situaţiilor uzuale şi a incidentelor cu potenţial periculos. PADI, NAUI, SSI sau alte agenţii oferă simple cursuri facultative. Ele nu instituie contracte şi nici nu sunt sprijinite de prevederi legale, pentru a putea pretinde ulterior că înţelegerea de a te scufunda cu cineva în regim de buddies a creat drepturi şi obligaţii juridice ca atunci când semnezi un contract.
Atunci când urmezi cursul nu semnezi că porţi răspunderea celor alături de care te vei scufunda, şi nu există nici o prevedere legală în acest sens, care să funcţioneze ca o semnătură permanentă.
În faţa pericolului, fiecare supravieţuieşte individual, dar ceilalţi scafandrii trebuie să ajute în măsura în care nu intră ei în pericol.
Aşadar, singura discutie legala pertinentă este că nu ai intervenit, deşi puteai să îţi salvezi partenerul de scufundare şi nici nu te puneai pe tine în pericol. Este vorba de art. 203 din Codul penal, "Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate":
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa.
Atenţie la un aspect important. Acest text de lege ne impune obligaţii nu numai faţă de buddy, ci faţă de orice alte persoane pe care le întâlnim, pe sub apă, pe lângă apă sau prin viaţă, în general.
Revenind, faptul că puteai să îl salvezi pe celălalt fără să te expui grav pe tine trebuie demonstrat. Din punct de vedere practic, cinic chiar, este greu de crezut că se va putea demonstra vreodată ceva, în cazul unor buddies sub apă, mai ales în condiţiile de vizibilitate uzual scăzută din apele româneşti. Dar nu trebuie ignorat acest aspect! Apoi, trebuie ca situaţia să fie imposibil de rezolvat chiar de cel aflat în pericol, iarăşi un text foarte alunecos.
Important este că nu trebuie să iei măsuri active înainte de dive. Din lectura legii sus-menţionate, rezultă că măsurile trebuiesc luate de abia după ce intervine un incident cu potenţial periculos.
Referitor la comportamentul personal, mi se pare deplasat să se pretindă că pierderea buddyului din câmpul de vizibilitate constituie o culpă, deoarece nu ai o obligaţie legală în acest sens şi nici nu ştiai că acesta avea nevoie de ajutor.
Referitor la circumstanţele scufundării, influenţa unor factori de mediu incontrolabili precum vizibilitatea scăzută sau a unor capcane gen plasă de pescuit este de natură să te exonereze de orice acuzaţie.
Dincolo de aceste aspecte reci, juridice, rămâne responsabilitatea morală pe care fiecare o purtăm în suflet faţă de celălalt, şi care se poate uşor transforma într-o traumă ca urmare a unui accident suferit de buddy. O astfel de situaţie trebuie în primul rând prevenită, iar ajutorul oferit cu convingerea că ulterior orice lamentare va fi inutilă.
Sper ca cele de mai sus să îţi reamintească că supravieţuirea este în primul rând obligaţia ta şi că aptitudinile sunt foarte importante în primul rând pentru tine.
PS: Aceasta este o opinie juridică cu titlu de dezbatere deschisă, nu un text de lege, iar interpretările îmi aparţin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu